Tulburarea de personalitate paranoida se caracterizeaza prin suspiciozitate, neincredere, rigiditate si hipervigilenta, ceea ce conduce la sentimente de ostilitate, iritabilitate si la perceperea permanenta a unei exploatari si infidelitati din partea celor din jur. Prevalenta este de 0,5-2,5% din populatia generala, 10-30% din pacientii psihiatrici internati si 2-10% din pacientii psihiatrici aflati in regim de ambulator. Se intalneste mai frecvent la sexul masculin. O prevalenta crescuta a acestei tulburari s-a gasit printre rudele pacientilor cu schizofrenie si tulburare deliranta, forma paranoida.
Criterii de diagnostic pentru tulburarea de personalitate paranoida (DSM IV) :
- O neincredere si suspiciozitate pervaziva fata de altii, incat intentiile acestora sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand precoce in perioada adultasi prezente intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele :
- suspecteaza, fara o baza suficienta, ca altii il (o) exploateaza, prejudiciaza sau inseala ;
- este preocupat(a) de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau asociatilor ;
- refuza sa aiba incredere in altii din cauza fricii nejustificate ca informatiile vor fi utilizate malitios contra sa;
- citeste intentii degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne;
- poarta pica tot timpul, adica este implacabil(a) fata de insulte, injurii sau ofense ;
- percepe atacuri la persoana sau la reputatia sa, care nu sunt evidente altora si este promt in a actiona coleros sau a contraataca ; are suspiciuni recurente, fara nici o justificare, referitoare la fidelitate sotiei (sotului) ori partenerei (partenerului).
- Nu survine exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburari afective cu elemente psoihotice ori al altei tulburari psihotice si nu se datoreaza efectelor fizilogice directe ale unei conditii medicale generale.
Complicatii: tulburare deliranta, schizofrenie, depresie, anxietate, tulburari de abuz si dependenta de substanta (dorguri, alcool).
Cauze si factori de risc: Nimeni nu stie ce determina tulburarea de personalitate paranoida, desi exista indicii ca factorii familiali ar influenta dezvoltarea tulburarii in unele cazuri. Se pare ca sunt mai multe cazuri de personalitate paranoida in familiile cu membrii care sufera de tulburari psihotice cum suntschizofrenia sau tulburarea iluzionala.
Evolutie
- Evolutia este cronica, progresiva.
- In perioadele de stres, pot apare complicatii psihotice.
- Pacientii cu aceasta tulburare au un risc crescut de a dezvolta tulburarea depresiva majora, tulburarea obsesiv-compulsiva, abuzul de o anumita substanta, sau tulburarea psihotica scurta.
- Cele mai fercvente tulburari de personalitate concomitente sunt cea schizotipala, schizoida, narcisistica, evitanta si borderline.
- Se pot izola social ca urmare a neincrederii in ceilalti, dar si datorita semnalelor negative venite din partea celor cu care se afla in disputa.
Tratament
Primul tratament este psihoterapia. Problema este ca acesti pacienti nu ofera terapeutului increderea necesara pentru un tratament de succes. Ca rezultat este dificil sa se adune date despre cel mai bun tratament. Depinde de terapeut sa depaseasca rezistenta pacientului. Terapia de grup care cuprinde membrii familiei sau alti pacienti psihiatrici nu este de ajutor datorita neincrederii in oameni.
Aceasta caracteristica explica de ce nu exista grupuri de auto-ajutor dedicate recuperarii.
In timp si cu un terapeut dedicat, pacientul care ramine in terapie va dezvolta un grad de incredere. Dar pe masura ce pacientul exprima mai multe din gindurile sale paranoide clinicianul va continua sa faca fata sarcinii dificile de a fi obiectiv cu ideile paranoide si de a mentine un raport bun cu pacientul. Daca terapeutul nu este indeajuns de obiectiv si persistent pacientul se va simti deceptionat. Daca acesta provoaca gindurile paranoide prea direct pacientul va fi amenintat si probabil va abandona terapia.
